Un invatat al vremii antice amintea cu o anumita ocazie :"caminul este un stat in miniatura" si nu gresea.
Familia este "cea mai veche dintre toate societatile, si singura naturala", este cea mai mica "institutie" a societatii, si baza celorlalte prin faptul că in ea apar si se dezvolta indivizi.
Fiinta umana a fost creata pentru a interactiona cu ceilalti, pentru a trai in comunitate, a creste si a ajuta la cresterea altor indivizi. O societate care se ingrijeste de celula familiei este o societate care progresează, însă lipsa preocupării pentru binele acesteia, lipsa unei educaţii în această privinţă privează generaţii întregi de cunoştinţa a ceea ce înseamnă un mediu familial placut si de dorit.
Familia trece printr-o criză să-i spunem "de identitate", la care au contribuit mutaţiile economice, politice si culturale apărute în ultimii ani. Această situaţie a dus la scăderea numărului de căsătorii, la diminuarea natalităţii şi apariţia unor forme sociale de tip "parazit" sau mai modern numite "alternative": căsătoria de probă, concubinajul, care nu oferă indivizilor o siguranţă a zilei de mâine, decât pe cea legată de "sentimente", iar pe copii îi face tot mai dependenţi de Instituţiile de Creştere şi Ocrotire, în lipsa unui cămin stabil.
Rata somajului este alarmantă în România, şi acesta este unul dintre motivele pentru care multe persoane adopta un stil de viaţă fără obligaţii faţă de partener şi deci faţă de copii. În lipsa unei locuinţe stabile, partenerii se află în situaţia de a creşte copii în condiţii improprii, sau în cel mai bun caz, la limita existenţei.
Dacă în mediul urban există o anumită preocupare şi şanse pentru a găsi oarecare rezolvare a situaţiei, în mediul rural, lucrurile sunt mult mai grave. Lipsa unui teren sau locuinţe personale, lipsa unui loc de muncă, lipsa unor Instituţii corespunzătoare nevoilor acestui mediu (spitale, scoli, etc.), lipsa unei educaţii sociale, toate acestea ne dau impresia că ne aflăm într-o societate care nu a depăşit secolul XIX.
Sexualitatea, căsătoria şi copii tind să devină realităţi distincte, fragmentare, fără legătură între ele. Vârsta tinerilor care aderă la tratarea sexualităţii ca un subiect normal în afara căsătoriei este tot mai mică; copii care apar în urma unui act sexual devin o povară având în vedere costul întreţinerii şi creşterii lor, mai ales atunci când părinţii fac parte dintr-o familie cu părinţi foarte tineri, fără pregătire şcolară şi fără cunoştinţe în ceea ce priveşte viaţa de familie.
O altă realitate crudă este că există tot mai multe familii monoparentale, rezultate în urma despărţirii dintre parteneri fie ei căsătoriţi sau nu, sau în urma unui deces.
În cazul familiilor defavorizate aceste situaţii sunt des întâlnite. Majoritatea indivizilor sunt la a doua generaţie de acest fel, lucru care înrăutăţeşte şi mai mult imaginea acestui grup. Copiii proveniţi din aceste familii vor duce cu ei o imagine deformată a vieţii de familie, şi a societăţii, iar dacă nu va exista o anumită educaţie şi un anumit moment în care cineva să intervină pentru repararea imaginii, se va perpetua în descendenţi aceeaşi greşeală; pentru unii va duce până la apariţia delicvenţei.
Căsătoria este un bun de preţ pentru societate, de aceea oferim familiilor beneficiarilor sprijin prin consiliere, pe diferite teme de familie: relaţia de cuplu, relaţia părinte-copil, planificare familială, etc.
Pentru o cât mai bună dezvoltare a membrilor în cadrul acesteia, oferim consiliere şi pe alte teme: educaţie, sănătate, etc.
Avem voluntari psihologi şi consilieri, care se implică cu toată inima în această activitate.
Trebuie să înţelegem că "nici o altă structură nu poate înlocui familia. Fără ea, copiii noştri sunt lipsiţi de orice temelie morală. Fără ea, ei devin niste analfabeţi morali a căror unică lege este eu-l", după cum spune Charles Colson.
Rolul nostru ca şi asistenţi sociali, nu este acela de a crea dependenţi de sistemul de sprijin financiar şi nici chiar de cel moral, ci de a crea o posibilitate de recuperare şi integrare în societate.
Venind în sprijinul acestor familii, de fapt sprijinim societatea, şi cel mai plăcut este când îmbinăm alinarea (partea practică), cu speranţa (partea de consiliere).