e spune că "bunătatea este lanţul de aur cu care societatea este legată", şi pe drept cuvânt, pentru ca o societate să existe are nevoie de mai mult decât de prosperitate, înţelepciune şi hărnicie, are nevoie de bunătate, dărnicie, împreună simţire.
Acest cuvânt a ajuns atât de terfelit în "noroiul" prefăcătoriei, încât cu greu mai putem deosebi adevărata lui valoare.Ce mai poate fi bun în această lume? Cine mai poate avea nevoie de bunătate cu adevărat? Ce mai poate fi numit dărnicie, fără să poarte un interes ascuns? Şi atunci când oferi, de unde poţi ştii dacă celălalt a înţeles valoarea sacrificiului pe care l-ai făcut? Sunt multe alte intrebări care ne frământă şi la care putem găsi răspuns, doar dacă ne luăm timp să privim în jur, mai mult decât să privim la noi.
Oricine are nevoie de bunătate, fie că este cel ce oferă, fie că este cel ce primeşte. La un moment dat toţi suntem şi primitori şi binefăcători.
Bunătatea nu poate fi măsurată, şi nici nu are limite.
Există şansa de a fi înşelat în ceea ce priveşte dăruirea, bunătatea, de a fi înţeleşi greşit. Există şansa ca cel ce primeşte să nu răspundă aşteptărilor sau planurilor şi să aleagă să rămână în acelaşi loc în care l-am găsit.
Însă ceea ce oferim din bunătate, pe noi ne zideşte, ne face mai puternici, ne întăreşte caracterul şi ne dă curajul de a nu depinde de împrejurări, ci de principii. Iar pe ei îi poate ajuta.
Am lucrat pentru 11 ani ca educator puericultor în recuperarea psihomotorie a copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani, până când m-am îmbolnăvit de hepatita B cu antigen australian, (boală transmisă printr-un tratament dentar) care mi-a afectat sănătatea, astfel încât, pentru un timp am fost nevoită să renunț la orice activitate și am fost pensionată pe caz de boală. Dar rezultatele de până în momentul îmbolnăvirii mi-au adus multă satisfacție (mulți copii orfani care au primit afecțiune in primii ani de viata si care au ajuns in familii adoptive, unde s-au adaptat cu ușurință) .
A urmat un an de luptă pentru viață. Urmând o dietă și un stil de viață naturist, am depășit acel moment de criză Prin bunăvoința unei familii, am beneficiat de tratament naturist la un sanatoriu particular din Romania. Pe atunci, aveam 4 copii minori si soțul aflat în șomaj după 24 de ani de muncă lucrați în aceeași unitate.
Prin această familie, după perioada de recuperare, Dumnezeu mi-a încredințat o responsabilitate, aceea de a aduce alinare și speranță în familiile defavorizate, specializându-mă în asistență socială în cadrul Fundației Alinare. Anul acesta se împlinesc 11 ani de când activez în cadrul acestei organizații.
De ce am ajuns să conduc un astfel de program social? Pentru că am gustat din ceea ce înseamnă să fii alinat la timpul potrivit.
De ce m-am implicat în domeniul social, dar cu un grup ţintă mai lărgit - familiile defavorizate? Pentru că atunci când ajuți o familie, ajuți mai multe generații - părinți și copii (care nu au nici o vină că s-au născut în aceste condiții : un părinte lipsă, lipsa unui venit, stare de sănătate precară, fără locuință sau cu spațiu insuficient, etc).
De aceea luând în program o familie, și oferindu-i în primul rând suport moral, educațional și în funcție de nevoi, suport financiar-material, putem contribui la sprijinirea familiei pentru a trece de momentul de criză și a se integra în societate ajungând chiar să fie la rândul lor un sprijin pentru alţii.
Nu toate persoanele defavorizate au răspuns pozitiv în urma implicării noastre (deşi o amprentă pozitivă cu siguranţă va rămâne şi în aceste familii), dar pot să spun că rezultatele obținute în cazul persoanelor care au cooperat sunt mai deosebite decât dezamăgirile pe care le avem în dreptul celor care nu doresc o schimbare .
Te invit să te alături acestui program, să ne cunoști activitatea - prezentată în rubricile următoare - și dacă ai îndemnul, să contribui la alinarea celor defavorizați.
Te așteptăm!
Valerica Mârzac - Director Asistent Social